Sergiu Obadă a fost implicat într-un accident rutier în anul 2010. De atunci are picioarele paralizate.
Medicii spun că are toate şansele să meargă, doar că e nevoie de reabilitare îndelungată şi de o operaţie netradiţională, cu implanturi de celulă.
Astfel de intervenţii se fac peste hotare şi costă foarte mulţi bani.
Toţi avem visuri: a întemeia o familie, a construi o casă, a deține un autoturism, de a descoperi lumea călătorind. Lista poate continua la nesfârşit.
Din păcate, Sergiu nu îşi poate realiza acest vis de unul singur, are nevoie de noi, de ajutorul nostru.
Acum 7 ani, a fost implicat într-un grav accident rutier – şi-a fracturat coloana vertebrală. A fost operat la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie din Chişinău, în urma căreia a fost diagnosticat cu traumatism vertebro-medular toracal inferior şi paralizia picioarelor. Sergiu spune îndurerat şi plin de speranţă: „Dacă mă fac bine, voi ajuta cât mai mulţi oamenii care au nevoie de sprijin”. De atunci, viaţa lui Sergiu a luat o altă întorsătură. Nu mai poate să meargă de unul singur, este ajutat de mama sa, Valentina Obadă sau de soție. Medicii spun că are toate şansele să se facă bine, doar are nevoie de o reabilitare îndelungată şi de o operaţie netradiţională, cu implanturi de celulă.
Astfel de operaţii se fac în Germania, Grecia sau Statele Unite.
Mama sa povesteşte cu lacrimi în ochi: „Este tare greu să ai un copil la pat, să nu meargă pe picioare.”
Chiar dacă soarta a fost crudă cu Sergiu, el nu s-a lăsat pradă diagnosticului, ci a luptat, în fiecare zi. Ziua se ocupă cu sportul, iar seara lucrează. Împreună cu prietenul său creează site-uri, bloguri, în speranța de a acumula suma necesară pentru intervenţia chirurgicală care îi poate schimba viitorul. Din puţinul care îl are, se împarte şi cu alte persoane care, la fel ca el, au nevoie de ajutor. Oamenii de bună credinţă au fost receptivi la acest caz, au organizat diverse evenimente cu scop caritabil. Cu banii acumulaţi, Sergiu a avut parte de un singur tratament de reabilitare în Grecia, restul – la Chişinău. După multe fizioterapii, kineoterapii, el spune că s-a făcut mult mai bine. Au fost momente când simţea un bun echilibru în picioare, iar muşchii parcă erau mai activi ca de obicei. Din păcate cu asta şi s-a terminat tot tratamentul.
Costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare.
Încurajat de prieteni, de părinţi, el a început „lupta pentru viaţă”.
Împreună putem face minuni!
Vă mulțumim.
