Aer. Doar una si-a dorit, aer, aer care nu ii ajungea atat de mult, aer pe care zilnic il respiram si nu ne dam seama ce norocosi suntem pe cand altii viseaza la el si nu si-l pot permite. Doamna Axenia ne-a povestit unde si cate scrisori a scris in toti acesti ani in speranta ca cineva sa o ajute, nu stiu cum au ramas altii indiferenti la scrisorile ei, cum? Dar voi, cei care ati donat pentru ea, priviti, priviti aceste filmulete, nu stiu daca reusiti fara lacrimi, eu m-am tinut tare si mare in fata ei de teama sa nu i se faca rau ca si asa era prea emotionata sarmana si abia respira, dar emotiile le voi trai mult mult. Nici nu stiu ce simt mai mult la moment - fericire sau dezamagire sa vad batrani in asa stare!! Uitati de toti si atat de neajutorati, oare nu merita ei macar un pic de compasiune? Daca ati sti cat sunteti de minunati cei care ati raspuns la acest apel si ati donat. Astazi multvisatul aparat totusi a ajuns la Drochia, eu si sper si voi sa fiti impliniti, priviti cata fericire , priviti cat de putin are nevoie un om pentru fericire. Sincer, plecaciuni in fata ei si a voastra. Va multumim pentru tot, sunteti minunati. https://www.caritate.md/donations/din-inima-pentru-axenia-zghibarza