Cat de mult ne iubeste tara asta pe noi si cat de mult au luptat strabuneii nostri pentru un viitor luminos si lipsit de griji. Cat si-ar da ei viata pentru noi? Cati parinti nu isi vad copiii crescand, cate mame adorm plangand? Cati bunei noi nu i-am mai cunoscut? Stiu sigur ca dupa fericirea, confortul si viata frumoasa care o gasim departe, se ascunde undeva in sufletul fiecaruia din noi durerea si marele dor de casa,  pentru ca aici suntem ai nostri si nimeni si nimic nu va putea rupe aceste radacini. Nimic nu se compara cu mirosul de cozonac al mamei sau cand ciocnesti un ou rosu cu tata. Eu va doresc sarbatori luminoase, un Paste senin si plin de bunatate, sa fim mai buni acum pentru ca maine nu se stie. Daca nu ne ajutam noi intre noi si nu ne iubim, atunci cine? Sa lasam ceva frumos in urma noastra, pentru puii nostri pentru ca o viata avem si ea trece cat nu ai clipi...Basarabie, nu plinge. Nimeni nu iti merita lacrima.  Hristos a Inviat  la noi acasa.

 www.caritate.md