Mesajul Emiliei:
Salutare, mă numesc Emilia Marchitan și am 12 ani. La vârsta mea de adolescentă ambițioasă sunt
dependentă de un corset care nu-și mai face efectul și de programe kinetoterapeutice interminabile. Sunt diagnosticată cu scolioză cervico-toracală, unul dintre cele mai complicate tipuri de scolioză. Vestea bună este că există tratament, iar acesta constă în două intervenții chirurgicale care necesită întreținere periodică. Intervențiile sunt costisitoare pentru familia mea de aceea solicit ajutorul tău care este foarte important pentru mine.
Povestea mea de viață începe dinainte ca eu să mă nasc, ca oricare alta. Un început frumos, plin de iubire, liniște și miros de primăvară. La nici șase ani împliniți am fost diagnosticată întâmplător cu scolioză de tip cervico-toracală (cea mai vizibilă și complicată tip de scolioză).
Gradul fiind mic medicii mi-au recomandat purtarea unui corset și multăăă gimnastică specializată și înot. În ultimul an, însă, scolioză mea a avansat enorm de mult, mișcările mele devenind mai lente, obosesc când îmi duc ghiozdanul sau la orice activitate mică, am renunțat la lecțiile de dans, nu pot alerga cu alți copii sau să particip la jocuri care implică mișcare, iar postura mea se curbează din ce în ce mai mult, corsetul și gimnastica devenind ineficiente.
După mai multe vizite la doctori concluzia și unica soluție este intervenția chirurgicală de urgență deoarece unghiurile scoliozei tind să crească.
În timpul investigațiilor și pregătirilor pentru intervenție s-a depistat că am și malformația Arnold Chiari, ceea ce a amânat intervenția, fiind operată de urgență pentru a înlătura compresia și a exclude alte riscuri pentru scolioză.
Intervenția pe malformația Arnold Chiari a trecut cu succes, iar eu m-am recuperat destul de repede și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea, zâmbetul meu frumos și dorința de viață pe care o am.
Astăzi mă pregătesc moral pentru intervenția pe scolioză. Știu că e mai complicată, de durată și cu o recuperare mai îndelungată - nu mă sperie, știu că pot să rezist și că voi reuși. Nu mi-i rușine nici de postura mea strâmbă, nici de atenția curioșilor, nu renunț când scolioza nu-mi permite să realizez unele activități ... știi DE CE? Pentru că am un VIS și anume să devin medic pediatru, să am clinica mea în care să ajut copiii, iar mamica mea mereu îmi zice "că nici un VIS nu e prea mare și dacă îmi doresc cu adevărat, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla", iar eu sunt dispusă să muncesc pentru visul meu. De unde această dorință nu-mi explic acum, dar o simt dinainte ca scolioza mea să avanseze.
Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că trăiesc într-o perioadă de dezvoltare atât de avansată și că există tratament pentru diagnosticul meu. Prima intervenție programată deja la sfârșitul lunii iulie anul curent costă 18500 euro. Ajută-mă te rog să adun această sumă ca să reușesc să revin la forma fizică naturală și să elimin oricare alt risc pentru organele mele interne și corpul meu. Îmi doresc foarte mult să-mi realizez visul, să pot fi utilă și de ajutor societății. Chiar și acum sunt implicată în tot felul de activități la școală și îmi place ceea ce fac.
Îți mulțumesc că mi-ai oferit câteva minute din viața ta pentru a-mi cunoaște povestea. Și ca orice poveste vreau să-i scriu un final fericit. TE ROG FII PARTE DIN POVESTEA MEA.
