Bună ziua,mă numesc Cristina și doresc să vă povestesc istoria mamei mele, care acum are mare nevoie de ajutorul oamenilor cu bună credință. În 1972 într-o familie cu 9 copii s-au născut 2 gemănuțe. Mama acestora s-a stins dîndu-le lor viață. In așa familie mare cu foarte multe neajunsuri s-a luat decizia ca aceste 2 fetițe să fie date de suflet altei familii, care le vor crește. Peste cîțiva ani și doamna care le creștea a decedat. Ei...fetele au crescut cumva printre străini....ca pînă la 17 ani mama l-a întîlnit pe tatăl meu. S-au căsătorit...și se părea că mama a găsit omul și familia în care se va simti ''acasă ''. Dar nu a fost să fie...totul a fost pînă la primul pahar si prima palmă, primul pumn primit!...A răbdat...deoarece eu aveam doar cîteva luni... Apoi a apărut și sora mea pe lume. Cu timpul au facut și o căsuță, însă băutura, bătăile și batjocoririle continuau. Eram mică și încă țin minte cînd stăteam în ungher cu sora și tata o bătea pe mama cu cruzime...nu puteam face absolut nimic din cauza fricii, deoarece mîncam și noi bătaie împreună cu ea. De cîte ori ori am plecat cu mama de acasă, dormeam pe la vecini, prin păpușoaie, prin dulapuri, pînă tata va adormi ...urmăream pe la geam dacă doarme sau nu...ca să putem intra măcar puțin să ne încălzim..afară erau iernile cele groaznice, dar noi desculț...Doamne...de fiecare dată mama se întorcea acasă numai pentru noi...Apoi ceva s-a schimbat, tata nu mai servea băuturi...s-a liniștit pe o perioadă, era mai binișor și liniște ...au apărut și frații mei pe lume. Eram deja 4 copii...Liniștea mult nu a durat!!! Din cauza geloziei, băuturii iar a început a o bate. A fost bătută, batjocorită, fugărită pe tot parcursul a 30 de ani. Totul a răbdat pentru noi.
Acum eu deja sunt mare..am și eu copii, familie, nu am o casă unde să o adăpostesc, trăiesc în cămin, dar și așa...ultima dată cînd am sunat acasă mama nu mi-a răspuns la telefon, am mers acolo ca să o găsesc zăcînd plină de vînătăi...mi-am adus aminte într-o secundă de toți acești 30 de ani de răbdare, de bătăi, vînătăi, nas, buze rupte, față mutilată, coaste rupte că abia mai putea respira...spitalizări și cum o așteptam să vină acasă.
Acum am luat-o la mine și pe frații mei la fel, deoarece ei sunt mici: Mihai -14 ani, Laurentiu-10 ani. Eu lucrez în mai multe locuri de muncă pentru a-mi întreține propria familie și plus pe mama si pe frații mei. E foarte greu. Locuim 5 persoane într-o cameră de cămin. Asta e tot cei pot oferi pentru toată dragostea ce mi-o purtat-o toată viața.
Eu va rog din suflet pe toti care puteți să ne ajutați. Are mare nevoie de o locuință, unde să trăiască împreună cu frații mei și unde să-și întîlnească bătrînețele în linisțe și fără tresăriri noaptea.
Din suflet mulțumesc toată lumea !!
