"Republica Moldova… va rog, nu ma lasati…” Sunt cuvintele unui copil. Nu ale unui om mare. Nu ale unui tata. Nu ale unei mame. Ale unui baietel de doar 10 ani. Nu ar trebui sa existe pe lumea asta copii care sa implore sa fie lasati sa traiasca. Nu ar trebui sa existe mame care sa isi priveasca copilul stingandu-se si sa se intrebe de unde vor gasi aproape un milion de euro pentru a-l salva. Nu ar trebui sa existe atata durere intr-o familie. Si totusi… exista.

 Maxim Capacli lupta din nou. Dupa luni si ani de tratamente, operatie, durere, sperante si rugaciuni, cancerul s-a intors. S-a intors fara mila. S-a intors peste un copil care deja a suferit mai mult decat ar trebui sa sufere un om intr-o viata intreaga. Astazi Max nu mai lupta doar cu boala.

Lupta cu durerea. Lupta cu frica. Lupta cu acele momente in care medicii nu ii mai gasesc venele de la atatea tratamente. Lupta cu lacrimile mamei sale. Lupta cu un diagnostic care nu ii lasa copilaria sa existe….Cat poate duce un copil pana cand trupul lui obosit nu mai poate? Cat poate plange o mama pana cand nu mai are lacrimi? Cat poate ingenunchea o familie in fata durerii?

Incercati sa va imaginati pentru o clipa… Esti mama lui. Stai langa patul copilului tau Il vezi cum se stinge de durere. Cum plange. Cum tremura.

Cum se sperie. Cum intreaba cu ochii ceea ce nu mai are putere sa spuna cu voce tare. Iar medicii iti spun ca exista o sansa. O sansa la viata. Dar costa peste 900.000 de euro. Si atunci lumea ta se prabuseste.

Pentru ca ai face orice. Absolut orice. Ti-ai vinde casa. Masina. Tot ce ai. Ti-ai da anii din viata. Ai lua asupra ta toata suferinta lui. Dar nu poti produce aproape un milion de euro. Si atunci ramai doar tu… O mama. In genunchi. Cu mainile impreunate. Rugandu-te ca oamenii sa nu treaca indiferenti. Rugandu-te ca cineva sa iti auda strigatul. Rugandu-te ca fiul tau sa nu fie condamnat doar pentru ca tratamentul costa mai mult decat poate duce o familie.

Dar stiti ceva? Cand o familie nu mai poate… Uneori poate un popor. Uneori pot mii de oameni de peste mari si tari. Uneori poate BUNATATEA.

Astazi nu va cerem imposibilul. Va cerem sa nu treceti indiferenti. Sa vedeti in Max copilul vostru. Nepotul vostru. Fratele vostru mai mic. Sa va imaginati pentru o secunda ca acel copil care spune: “Republica Moldova, va rog, nu ma lasati…” este copilul vostru. Si poate, daca ne unim, raspunsul nostru va fi:

“Nu te lasam, Max.”

Dragii nostri, nu stim daca vom putea strange toata suma, de aceea ne-am propus sa facem primul pas si sa strangem 200.000 euro, pentru a acoperi o parte esentiala din intregul tratament. Dar stim un lucru. Daca fiecare om care citeste aceste randuri va face un pas, Max nu va mai lupta singur. Astazi nu lasati aceasta postare sa treaca mai departe. Lasati-o sa ajunga la inima voastra. Pentru ca undeva, intr-un salon de spital din Spania, un baietel de 10 ani asteapta. Asteapta sa auda raspunsul nostru.

Max, te auzim.

Nu te lasam singur.

 Ajuta-l printr-o donatie.

Distribuie povestea lui.

 Vorbeste despre el.

Fii parte din sansa lui la viata.