Mesajul tânărului:

Oameni cu suflet mare, sunt Pavel. Am 37 de ani.Si in fiecare dimineata ma trezesc cu aceeasi intrebare care ma sperie mai tare decat durerea: cat timp mai am?

Am luptat. Mult. Am trecut prin tratamente, prin spitale, prin nopti in care corpul nu mai raspundea. Am sperat ca va fi suficient. Dar boala s-a intors. Mai agresiva. Mai hotarata.

Astazi, medicii mi-au spus clar: exista o cale mai departe. Tratamentul din Turcia. Exista speranta. Dar exista si un zid mare: banii.

Este cumplit sa stii ca viata ta depinde de o suma pe care nu o poti strange singur.

Este greu sa privesti inainte si sa simti ca pasii ti se opresc nu din lipsa de vointa, ci din lipsa de posibilitati.

Nu stiu cum sa cer ajutor frumos. Stiu doar ca imi doresc sa traiesc. Imi doresc sa mai am zile. Imi doresc sa nu se opreasca totul aici. Un gest. O distribuire. O mana intinsa.

Pentru mine, fiecare ajutor inseamna timp.

Iar timpul, acum, este tot ce mai am.

Cu recunostinta si speranta,

Pavel."