Tratament: America
Vladimir a fost primul copil în familia noastră și unul foarte dorit. E imposibil de descris bucuria pe care am avut-o cu soțul când am aflat că sun gravidă. Sentimentele și emoțiile ne-au copleșit! În așteptarea copilului, ne-am pregătit cu grijă, am vrut să fim cei mai buni părinți, ca copilașul să simtă din primele cât de mult este iubit! Sarcina s-a desfășurat pe fondul unei toxicoze, am fost internată de două ori datorită poziției joase a fătului. Am plecat de la spital într-o stare mai gravă decât am înainte de internare ... Dacă am fi știut atunci ... Poate că dacă refuzam internarea , consecințele nu aveau să fie atât de grave. Inima mamei nu vroia să înțeleagă că nu totul în viață poate fi prezis și corectat ...
Pe data de 18 noiembrie, noaptea, la a 32-a săptămână de graviditate, a început nașterea, care a durat 16,5 ore. Doctorii nu se grăbeau să înceapă operația, asigurându-ne că bebelușul este în regulă. "Trebuie să așteptăm, copilul e prematur" - spuneau ei. Mi-au aplicat două injecții cu hormon și în rezultat, au făcut cezariană. Micuțul nostru luptător scotea sunete! Dar nu a putut respira pe cont propriu decât o săptămână mai târziu. Vovka s-a născut foarte mic, avea o greutate de 1870 g, o înălțime de 42 cm. După 7 zile în secția de reanimare intensivă am fost transferați la îngrijire în spitalul Morozovskaya. Speram că ce a fost mai rău s-a terminat, dar Vovka a căpătat o forma severă de pneumonie pe două părți, s-a format un chist la creier, nu-i ajungea oxigen. A trebuit să instalăm mai mult de un cateter sub anestezie generală din cauza modificărilor în nivelul de sânge, a început să scadă și vederea (retinopatie). A fost operat la vârsta de 2 luni, la acea dată trecusem deja prin două anestezii. Ne este greu să ne amintim prin ce am trecut, 2 luni de luptă pentru viață. Cu o greutate de 2 kg și o prognoză neurologică incomprehensibilă pentru viitor, am fost trimiși acasă.
Până la 6 luni, nu am făcut cursuri de reabilitare, oculiștii ne-au fost interzis acest lucru din cauza intervenției chirurgicale efectuate la ochi. Am văzut că ceva nu este în neregulă cu dezvoltarea copilului, dar nu vroiam să ne gândim la rău. Anestezia, lipsa de oxigen, hemoragia, nu au fost în zadar ...
La 6 luni am primit verdictul medicilor: "Diagnoza - posibilă paralizie cerebrală". De atunci am început să umblăm prin spitale și să luptăm pentru sănătatea copilului nostru. Însă când băiatul avea 7 luni, nenorocirea a lovit din nou familia noastră.
Totul sa întâmplat la Spitalul nr. 18, unde după o săptămână de reabilitare, medicii de monitorizare EEG au văzut că Vovka este epileptic. Crize vizibile până în acel moment nu au fost. Apoi însă Vovka a început să aibă crize epileptice zilnice. Timp de 2,6 ani, nu am putut învinge epilepsia, dar am început să căutăm un alt mod de reabilitare și lecuire, care nu va afecta starea gravă a băiatului și-l va ajuta să se dezvolte, încet, dar sigur. O șansă pentru o viață fără crize și dureri.
Am început studiile în cadrul programului "Institutul pentru realizarea potențialului uman" (SUA). Suntem în faza inițială, dar Vovka deja înțelege mai bine unele lucruri.
Până în prezent, am făcut 6 cursuri de masaj, exerciții de Bobath, exerciții pentru articulații, terapie de vorbire, am mers la osteopat, am efectuat de tratamente neurologice, facem băi la piscină cu instructor.
La 2,6 ani Vova poate: poate mai mult sau mai puțin ține capul, se răzemă pe picioare, are reflexe emoționale, se supără, zâmbește dacă este lăudat. Îi place să asculte povești și muzică, are favorite. Datorită lecțiilor la piscină, Vovka a început să simtă și să-și înțeleagă corpul!
Depunem toate eforturile pentru a ne asigura că copilul nostru se dezvoltă și Vovka ne ajută mult în acest sens, în ciuda problemelor, nu renunță, arată curaj și încredere în forțele proprii! Acum nu avem dreptul să renunțăm!
Mergem doar înainte cu pași mici ... În spatele tuturor acestor lucruri e o muncă imensă depusă de fiul nostru, de părinți, a rude, a prieteni și de către specialiști .
Ajutați-i pe fiul nostru să treacă acest tratament vital!
Să îi oferim o șansă la o viață fericită, o viață fără suferințe și durere!
Vovocika are acum nevoie, de oameni din întreaga lume cărora le pasă și care pot să-l ajute. Doar împreună, putem colecta suma necesară!
Vă mulțumim tuturor din inimă! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Fără ajutorul persoanelor sensibile și receptive nu puteam face față!
