Mesajul mamei:

Daca citești asta, înseamnă că Alex nu luptă singur… Exista dureri pe care nu le poți cuprinde în cuvinte, iar când un copil primește un diagnostic grav, lumea părinților se rupe în două: înainte și după. Știu cum arată disperarea în primele minute după diagnostic… Știu cum e să nu mai auzi nimic după… Știu săptămânile în care trăiești pe modul automat și totul pare ireal… Sunt pe acest drum de jumătate de an. Nu sunt specialist. Nu sunt psiholog. Sunt o mamă care a învățat să gestioneze durerea. Nu mai vreau să fug de ea, vreau să o privesc în ochi. De mai bine de jumate de an trăim între spitale, luptă și multă rugăciune.

Alex s-a născut total sănătos, cu scorul APGAR - 10, contaminându-ne cu lumina și fericire deplină.   La aproape 2 anișori a luat un virus, “Paragripa tip 4”. Au urmat săptămâni de lupta încontinua pentru viață în secția reanimare, ulterior cu consecințe grave: hemipareză stanga (paralizie toată partea stanga a corpului), lipsa totală a vorbirii, apatie absolută și diagnosticul… - “ Encefalita/ atrofie cerebrală “. Atunci am simțit ce înseamnă neputința totală.  

Ne-am externat cu un copil care nu ne mai recunoștea, nu mai mergea și nu mai vorbea. Doar ochișorii i-au rămas la fel. Ochii lui au rămas Lumină și Speranță. Prin ei Dumnezeu îmi șoptește constant că totul va fi bine!!!

De mai bine de jumătate de an, fiecare zi înseamnă pastile, terapii, analize interminabile și investigații. Majoritatea în afara țării, la prețuri exorbitante.

Astăzi, grație faptului că nu am renunțat, Alex merge, zâmbește și luptă încontinuu. Uneori mă gândesc ca e mult mai puternic ca mine, pentru că dincolo de aparate pentru respirație, dincolo de zecile de cabluri și aparate la care a fost conectat, dincolo de perfuzii 24/24 și sonde pentru alimentare, dincolo de durerile insuportabile, el a ales viața. Și chiar este, deși nu vorbește și nu înțelege. Poate nici nu ne recunoaște. Nu știu…

După zeci de interpelări și căutări, Alex a fost acceptat ca “eligibil” pentru terapia cu celule Stem, la o clinică din Turcia, ceea ce ar însemna șansa unui copilaș la copilărie și viața cu toate culorile lor!!!

Singuri nu putem reuși, împreună sunt sigură ca vom fi învingători, iar Alex vă va mulțumi mereu pentru posibilitatea de a trăi altfel. Dacă simțiți să ne fiți alături, o puteți face aici, sau printr-o rugăciune pentru Alex. Pentru el orice gest oricât de mic înseamnă:

- ore de terapie care îl ajută să simtă, să înțeleagă și să comunice.

- continuitate în recuperare 

- speranța pentru transplant de celule Stem. 

Vă rugăm să nu ne priviți cu milă, ci cu curaj și să ne transmiteți gânduri de curaj pentru a lupta mai departe! Sunt sigură că Dumnezeu lucrează prin oameni și prin îngerașii pazitori a lui Alex...Apreciați ca sunteți sănătoși, strângeți-vă copilașii în brațe și mulțumiți Domnului!

Semnat : “o mamă care nu are dreptul să renunțe…”