Mesajul tinerei:

 Noi și cu soțul meu, eram la început de cale, ne-am dorit o familie creștină în toate sensurile cuvântului. Planificam să avem și casă și masă și copii mulți în jurul ei. Dar pe neașteptate a decedat soțul meu într-un grav accident, și nu a reușit altceva decât să lase în urma sa două comori, două fetițe micuțe. Cea mare avea doar 1 an și 4 luni când a murit tatăl ei, și abia de învățase a zice cuvântul "tata"... și atât de repede l-a și pierdut. Cea mică, era cât un grăunte și s-a născut deja orfană. Momentan trăim la gazdă cu fetițele și ne descurcăm cu ajutorul Domnului. Dar am fost rugați sa eliberăm casa în care locuim. Ne mutăm la mama mea care locuiește cu fratele tot la gazdă, si vom sta toți la un loc, nu știm cât timp.  Mă simt disperată  eu acum cu copiii mei. Ne dorim un cuib al nostru în lumea aceasta mare, unde nimeni nu ar veni să ne alunge spunând ca nu e casa noastră. Cred că din puțin se face mult, și sper că există mulți oameni care din puținul lor ar rupe o fărămitură ca să ofere puțină căldură pentru doi pui de om pe care am rămas sa îi cresc singură și cer suportul multora care nu vor fi indiferenti față de situația noastră.

Vă mulțumesc din suflet și fie ca Domnul să vă păzească de toate pericolele.