Mesajul prietenilor:

Bună ziua,  la cei 42 de ani ai săi (diabet de tip 1 de la 7 ani), cu o pensie lunara de 780 de lei și de 1400 lei a tatălui său cu care locuiește, a ajuns sa le aibă pe toate: și come hipoglicemice (insuline umane), și operație pe ochi, și dependență de dializă, și picior amputat "umplut" de o proteză.

Proteza care e  oferita gratuit o dată la doi ani, cântarea 3 kg și nu a rezistat să o ducă după sine mai mult de un an, ii făcea mai rău decât bine.

A doua (pe care e nevoit să o poarte) cântărește 1,6 kg: o talpă de cauciuc, un tub "îmbrăcat" cu plastic și acoperită cu o buretă. Asta, la fel nu e ajustată, încât îi strivește din mersul firesc, mai mult, o mută de ici până colo..

Visează la o proteza de calitate care să-l ajute în treburile pe lângă casă (locuiește doar cu tata de 75 de ani), dar și să meargă de 2-3 ori în săptămâna la dializa (la Chișinău). Și asta, după ce auzise de undeva că există proteze mai bune, create din materiale de calitate la un centru medical privat unde și-ar putea face o proteza adaptată piciorului său, astfel încât să nu-i creeze răni, durere, mers dificil. 

După ce a mers la o consultație, medicul i-a spus că o proteza cu vacuum (bine ajustată pe picior), impermeabilă, cu garanție de calitate si un training de învățare repetată a pașilor pentru un mers corect ar costa 82400lei (MDL). Conștienți că rețelele abundă de cereri de ajutor, încercăm doar să vă spunem o istorie a unui om ca și noi care a uitat ce înseamnă să se bucure, deși își păstrează optimismul...

Dacăsimțiți că puteți sprijini, atunci o puteți face prin cât de modesta contribuție, pentru că Tudor are mare nevoie de susținerea omenească.